🥊Regulile la Box

Boxul englez (sportul numit simplu box) îi opune pe doi adversari din aceeași categorie de greutate, care lovesc doar cu pumnii înmănușați, într-un ring pătrat mărginit de corzi. Loviturile sunt permise doar cu partea din față a mănușii și deasupra centurii. Meciul se dispută în runde separate de pauze de un minut. Scopul este să marchezi mai multe puncte decât adversarul, prin lovituri curate și precise, ori să câștigi înainte de limită, oprindu-l pe adversar. Există două mari familii: boxul amator (olimpic) și boxul profesionist, care diferă prin durată, prin echipament și prin unele reguli.

Să plasezi lovituri curate și regulamentare în zonele-țintă permise ale adversarului (fața și părțile laterale ale capului, partea din față a trunchiului, deasupra centurii), evitând totodată să fii lovit, pentru a câștiga la puncte la finalul meciului sau înainte de limită, prin knockout, prin oprirea meciului de către arbitru ori prin abandon.

• •Poți lovi doar cu partea din față a mănușii închise, niciodată cu interiorul mâinii, cu muchia, cu capul, cu cotul sau cu umărul.
• •Loviturile trebuie să rămână deasupra centurii; lovitura sub centură, în spate (rabbit punch) ori în ceafă este interzisă.
• •Nu lovești niciodată un adversar căzut și nici în timpul numărătorii arbitrului.
• •La comanda „Break”, ambii boxeri fac un pas înapoi înainte de a relua schimbul de lovituri.
• •Fără ținere, împingere sau luptă corp la corp: acesta este box, nu trântă.
• •Runda se încheie la gong; o lovitură plasată după gong nu contează și poate fi sancționată.

Boxul folosește sistemul „10-Point Must”: la finalul fiecărei runde, fiecare judecător îi acordă 10 puncte boxerului care a câștigat runda și 9 (sau mai puține) celuilalt. O rundă echilibrată se notează 10-9; o dominare clară ori o doborâre dă 10-8; două doborâri sau o dominare totală dau 10-7. Judecătorii apreciază loviturile curate plasate în zonele permise, controlul ringului, apărarea și agresivitatea eficientă. Penalizările decise de arbitru scad puncte (de regulă 1 punct) din totalul rundei. La final, totalurile fiecărui judecător se adună pentru a desemna câștigătorul.

Boxul olimpic (World Boxing): 3 runde de câte 3 minute, la masculin și la feminin, cu o pauză de 1 minut între runde. Boxul profesionist: de regulă între 4 și 12 runde de câte 3 minute, în funcție de nivel, un titlu mondial disputându-se în 12 runde. Meciul are loc într-un ring cu latura de aproximativ 4,9-7,3 m. Numărul de judecători variază (adesea 3 la profesioniști, până la 5 la amatori). Durata rundei poate fi redusă la 2 minute în anumite competiții feminine sau de juniori, în funcție de federație.

Câștigi: la puncte (prin decizie unanimă, împărțită sau majoritară a judecătorilor), la finalul timpului regulamentar; prin knockout, dacă adversarul nu se ridică înainte de finalul numărătorii; prin oprirea meciului de către arbitru (TKO la profesioniști, RSC la amatori), dacă un boxer nu se mai poate apăra; prin abandonul boxerului sau al colțului său (aruncarea prosopului); ori prin descalificarea adversarului. La boxul profesionist este posibilă și egalitatea, dacă totalurile judecătorilor sunt egale.